Mai stii cum ma iubeai? Mai stii cum ma mangaiai? Mai stii cum frematam ?
Nu mai vad, nu mai simt, te caut, ratacesc pe strazi pline, nu te gasesc... Nu pot respira, nu pot sa te vad, si, din nou, iata-ma ratacind prin randuri scrise aiurea... nu e drept.
Vise?! Caut prin amintirile cu tine chipul tau, si tu nu vezi lacrimile ce-mi curg pe obraz... ma simt ca o piesa stricata, aruncata, folosita.
Tu spui ce vreau eu sa aud, nu-mi zici ce de fapt trebuie sa zici, de ce? Crezi ca nu as suporta? Cat de putin ma cunosti! Poate chiar iti pasa daca nu vrei sa ma ranesti! Si, totusi...
Vreau sa simt si prin cuvinte ca-ti pasa, cuvinte rostite ori scrise, care sa-mi mangaie sufletul cand tu nu esti, vreau vantul sa-mi aduca sarutarile tale in noapte, vreau sa incalzesti cu soarele aceasta iubire, dar, tu nu vezi... si ma arunci in noapte.
Nu pot, nu vreau sa renunt, vreau sa te tin strans langa sufletul meu, mereu vei fi acolo, tu nu vrei sa stii,nu vrei sa simti.
Si va veni o vreme, cand vei plange si tu, vei plange ca oceanul in furtuna, atunci vei stii, vei simti durere, adanc sadita in sufletul tau, te vei trezi cu lacrimi pe obraz, vei suspina, vei astepta...
Imi lipsesti, imi lipseste chipul tau, sa te iubesc, sa te iubesc, sa te iubesc... atat de mult, si tu, tu... Ma sting incet, cautarea asta a ta ma ucide, si iata-ma din nou fugind de trecut, vorbind cu vantul, nu mai pot sa ma prefac, nu mai pot sa ma mint, te caut in umbra mea, te caut in vis...
Sufletul tau e prea pustiu, singur, ratacind in desert, gasesti ici-colo o oaza, te bucuri de ea si pleci mai departe, dar, nu te-ntrebi ce lasi in urma ta?
Si, din cauza ta, nu mai pot sa simt, ma mint, nu mai pot iubi, ma mint... pot, dar nu vreau sa renunt. Nu, nu, nu pot, nu vreau, asta sunt, chiar daca nu pot fi cu tine, ma bucur de clipele cand sunt cu tine, de clipele in care ma gandesc la tine si te pastrez adanc in sufletul meu. E greu, imi e atat de greu... o stii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu